aleasa/ul
Patrice - you always you (live)
inainte sa citesti. apasa play.
acesta este un post fictiv.nu se adreseaza nimanui in special. este un post creat datorita ascultarii in exces a melodiei Patrice - You always you(live) inca o data tin sa`i multumesc donsoarei care mi`a adus la cunostinta de ea.so…10x Raggae Muffin, sau Love Bunny,sau Pufuletz.s.a.m.d.:)) si cum spuneam.acesta este un post fictiv care se adreseaza acelei tipe pe care inca nu am intalnit`o. care sa ma “dea peste cap”, sa ma faca sa uit de toate chestiile de zi cu zi cand o vad, sa ma faca sa zambesc doar cand ma gandesc la ea, sa imi dea tremurul ala pe care il simtim atunci cand o/il sarutam pe “the one”, genul ala de sentiment de siguranta si impacare cu sine insusi, persoana cu care sa ma culc in gand, si cand ma trezesc sa fie tot acolo, cu toate ca toata noaptea a tot alergat prin vise, cand o prezenta efemera, cand personajul principal, persoana pentru care simti ca ai muta si muntii din loc daca ar avea o problema, persoana pentru care te`ai da peste cap sa ii aduci luna de pe cer.dar destul cu visatul 
oricum se pare ca acea persoana este al naibii de departe, intr`un viitor indepartat care pare ca se indeparteaza si mai mult pe zi ce trece, cu fiecare relatie esuata sau pur si simplu neinteleasa pe deplin, din care se presupune ca ar trebui sa intelegem ceva, sa tragem o concluzie si sa nu se mai repete..dar cum dracu sa nu se repete cand oamenii sunt stereotipici intr`o masura destul de mare, se spune ca toti suntem diferiti, ca asta e una dintre caracteristicile umane de mare pret, dar cum sa ii crezi cand,daca stai si te uiti mai atent, iti formezi usor niste tipare, si observi ca de fapt..oamenii chiar sunt la fel, se comporta la fel cand vine vorba de o relatie, aceleasi discutii, aceeasi pasiune de inceput urmata de o raceala care se accentueaza pe masura ce timpul trece si relatia devine mai serioasa. so how the fuck do we know when we found “the right one” daca ii intrebi pe “aia mari” or sa iti spuna “pai…cand l`am vazut..am stiut ca el e” cum?de unde pana unde? sau este cealalta categorie…care face alegerea proasta …si dupa un timp aleg divortul…deci pana la urma este tot o loterie nu?tot norocul este cel care primeaza.si instinctul…pentru ca pana la urma…cand poti sa spui ca tu cunosti persoana de langa tine destul de bine incat sa vrei sa te “legi” cu ea? cand ajungi in acel punct? de unde stii ca nu faci o greseala? de unde stii ca o sa regreti peste 2-3 ani? si am observat ca asta e o greseala tot mai des intalnita in randul celor tineri.care se arunca cu capul inainte in relatii, iar dupa un timp,specific fiecarei relatii,descopera ca de fapt traiau o iluzie, sau ca pur si simplu nu este ceea ce cautau. si urmeaza o perioada de depresii, de tristete, de remuscari. deci? ce putem face sa evitam acest lucru? cred ca…nimic. iar societatea te blameaza orice ai face..daca iti cauti jumatatea…de prea multe ori[esti afemeiat],daca refuzi sa o mai cauti,esti un introvertit…care este calea de mijloc? exista asa ceva?
destul pentru astazi. am deviat destul de la subiect…iar daca e sa stau acum la polemica o sa ma apuce dimineata si or sa-mi paralizeze degetele de atata scris.
deci?cum faci sa descoperi cine este “alesul”?cum stii pe cine sa alegi? si mai important..cand descoperi cine esti..cum il tii langa tine?nimic nu vine de la sine dupa cum prea-bine stim
andule…poate k acea pers…a venit deja…si nu ai retinut’o…nu ai sechestrato…poate si la mine a venit…si nu am stiu eu….si tot asa….si viata da…este o loterie…cum tocmai ai spus….nu tre decat sa ne supunem jocului ei…:)
cred ca aceste ganduri..intrebari ,si le pune oricine.cel putin..din aceia singuri .si avem atatea intrebari si-atatea..si zicem wtf cine ne raspunde? nimeni.. trebuie sa invatam sa traim viata asa cum este,cu bune cu rele..asta e.daca nu ar fi dezamagiri,tristete,ar fi numai bine si n-ar fi in regula :)) ca asa e omul ..
De ce ne schimbam atunci cand contextul din jurul nostru se schimba? De ce ne schimbam atunci cand situatiile se schimba..de ce ne schimbam uneori radical ?Pentru ca incercam sa facem sa fie totul bine..ne tot intrebam “Oare cu ce am gresit ?”
Hai mai bine sa o lasi pe “aleasa” /”alesul” sa apara ..cand o fi .daca stai sa astepti ,ti se va parea o vesnicie .si trece pe langa tine viata .trec altii care poate vor sa fie ,dar nu -i vezi pentru ca ai un portret in cap,o imaginre intiparita “vreau sa fie asa,si-asa ..sau ca ..”
Trebuie sa astepti pana cand o sa gasesti o persoana care sa te fascineze, sa te obsedeze, nu doar sa iti placa.
Sa te faca sa iti depasesti limitele, si tu pe ea, sa evoluati impreuna ..
Atunci sti ca persoana aceea merita pastrata si te poate face fericit.
De gasit n-o gasesti usor, de obicei te gaseste ea pe tine.
Aseara ti-am citit tot blogul si n-am de gand sa iti insir si eu nu-stiu-ce retete si clisee (apropo,lumea e plina de nefericiti care vorbesc despre fericire)..
[forma asta de introducere cere un 'dar']
..dar o sa-ti zic ca viata e ca un spital in care fiecare spitalizat e obsedat de dorinta de a schimba patul.
Desi nu cred ca intereseaza pe nimeni,pt mine EL-ul dintre prea multi ‘ei’ e baiatul care se va aseza calm si fara ezitare in fatza tunurilor cu care altii trag mereu in mine.Atat.
Si in incheiere,o sa-ti impartasesc o chestie care imi place mult de tot si ceva imi spune ca o sa aiba acelasi efect si asupra ta:
Unde ajung toate “perechile de pantofi” aruncate de cei care nu stiu sa ne pretuiasca sentimentele?
Dan Teodorescu: Cateodata, la gunoi.
Cateodata, la cineva care poarta alt numar.
Cateodata, insa, la cineva care nu vrea sa treaca, descult, prin viata.
hello, uite ca nu te shtiam asa de filosof…..fiecare poveste de iubire incepe cu multa pasiune si bla bla bla-uri d-astea gen ” iti dau si luna de pe cer” si se termina (continua, dupa cum preferi) cu o altfel de iubire gen “mah…as vrea sa fiu cu tine ca park prea ne merge bine” :)…dar cu mai putina pasiune dar cu altfel de sentimente….important este sa ai rabdare sa cunosti persoana aia…..ca din orice broasca se poate naste un print (park asha era nu?)