on the road again

hello hello! long time no post…ştiu ştiu…nu e vina mea…sau…stai…da..e vina mea:| :)) nu am mai scris pentru că pur şi simplu nu am simţit nevoia …..de ce acum…what makes this moment special….nu ştiu, pur şi simplu am simţit nevoia să deschid wordpress-u este ceasul fix 8:16 dimineaţă, Patrice cântă de zor în boxe mulţumită unei fiinţe foarte dragi mie[da ..o să revin cu detalii despre ea un pic mai încolo], am ajuns la muncă..de fapt..wtf..n-am ajuns..nici n-am plecat…m-am aşezat la calculator, am văzut două filme[Wicker man(foarte mişto) şi Dead Like Me] drăguţele amândouă, cu toate că genurile se bat cap în cap…mă rog..de la horror la comedie este un pas aproape inexistent în ziua de azi..majoritatea filmelor horror tind să tragă spre niste comedii fără umor….genul ală tragic….şi cum spuneam….”on the road again”[că doar aşa se numeşte post-ul nu?:P] de ce aşa…de ce nu “i like pink flowers picked from the side of the road”..păi…simplu…pentru că am hotărât să mă apuc iar de blog, nici acum nu ştiu de ce m-am oprit din scris, bănuiesc pentru că la un moment dat am considerat că îşi atinsese scopul iniţial pentru care a fost creat, adică o metodă de refulare într-un moment de criza interioară…dar totuşi…am prins drag de el, a crescut sub mâinile mele şi parcă acum nu l-as părăsi aşa cu una cu două aşa că…seccond chance…numai că de data asta…nu o să îi mai dau acelaşi aspect întunecat, sumbru şi trist, o sa fie ca o reinventare a lui, ca ideologie:) ill try to be more cheerfull…promise..de fapt..geez…chiar sunt mai cheerfull decât atunci când l-am pus pe picioare…MULT…mai cheerfull[observaţi că am spus "cheerfull" de 3 ori...subliniam prin repetiţie :p] şi cu acestea fiind spuse…să-i dăm bice!